Alcoolul și scuzele pe care ni le spunem. Povestea mea.

Nu sunt alcoolic. Cel puțin nu în sensul clasic al cuvântului. Nu m-am trezit niciodată în șanț, nu mi-am pierdut jobul și nici familia din cauza băuturii. Dar am ajuns într-un punct în care îmi căutam ocazii să beau. Și asta, pentru mine, a fost suficient de înfricoșător.

Articolul ăsta e pentru bărbații care nu au o „problemă cu alcoolul" în sensul dramatic, dar care simt că relația lor cu băutura nu e tocmai unde ar vrea să fie. Pentru cei care beau „controlat" dar se întreabă uneori de ce le e așa greu să nu bea. Pentru cei care au început să observe că paharul ăla de vin la cină a devenit mai degrabă o nevoie decât o plăcere.

Cum am ajuns să beau la prânz

N-a fost un moment dramatic. N-a fost o criză sau un eveniment care m-a împins spre alcool. A fost mult mai subtil și de asta mult mai periculos. A început cu un pahar de vin la cină. „Mă relaxează după o zi lungă." Apoi a devenit un pahar la fiecare cină. „E sănătos, francezii beau vin zilnic." Apoi am observat că aștept cina nu pentru mâncare, ci pentru vin. Apoi am început să gătesc cu un pahar în mână. „Gătitul e mai plăcut cu muzică și un pahar de vin." Și la un moment dat, m-am trezit că beau și la prânz. „E weekend, ce contează?" Fiecare pas părea mic și logic. Fiecare scuză părea rezonabilă. Dar când m-am uitat la imaginea completă, am realizat că ajunsesem să caut ocazii în care să beau, nu să beau la ocazii.

Scuzele pe care ni le spunem

Asta e partea cu adevărat insidioasă. Alcoolul vine cu un manual întreg de scuze gata fabricate și noi le folosim fără să ne gândim prea mult.

„Doar un pahar la cină." Clasicul. Sună civilizat, european, sănătos chiar. Problema e că un pahar devine două, două devin trei, și „doar la cină" devine „și când gătesc" și „și la prânz în weekend".

„Am avut o zi grea." Cine n-a avut? Dar dacă fiecare zi grea înseamnă alcool, și dacă zilele grele sunt mai multe decât cele ușoare, atunci bei mai mult decât crezi.

„E ziua cuiva." Zilele de naștere, aniversări, Paște, Crăciun, Revelion, ziua copilului, prima zi de vară, ultima zi de vară. Dacă vrei să găsești o ocazie, o găsești mereu.

„Mă ajută să mă relaxez." Poate pe moment. Dar apoi îți distruge somnul și te trezești mai obosit decât te-ai culcat. Am învățat asta pe pielea mea.

„Toată lumea bea." Da, și toată lumea e obosită, stresată și cu kilograme în plus. Nu e neapărat un model de urmat.

Scuzele astea sunt adevăruri parțiale, care e și mai rău. Pentru că ne permit să continuăm fără să ne punem întrebări.

Momentul în care am știut că ceva nu e în regulă

Pentru mine au fost două lucruri care m-au trezit.

Primul: mi-am dat seama că îmi e greu să nu beau. Nu imposibil, dar greu. Și când ceva îți e greu să nu faci, înseamnă că ai o dependență, chiar dacă e una „funcțională". Am observat că seara, când mă așezam pe canapea, sau când începeam să gătesc, simțeam o nevoie. Nu o dorință, o nevoie. Și asta m-a speriat.

Al doilea: am văzut efectele asupra corpului meu. La 38 de ani, cu antrenamente de 6 ori pe săptămână, am observat că mă trezeam obosit chiar și după 8 ore de somn. Alcoolul îmi strica somnul profund. Și fără somn de calitate, recuperarea sportivă era la pământ. Alergam mai greu, ridicam mai puțin, mă simțeam ca și cum aveam 50 de ani, nu 38.

Nu a fost un moment de iluminare dramatică. A fost mai degrabă o acumulare de dimineți în care mă întrebam de ce sunt așa obosit și de ce progresez așa greu la antrenamente. Până când răspunsul a devenit evident.

Ce fac acum

Nu am renunțat complet la alcool. Poate ar fi mai ușor dacă aș face-o, dar am ales o altă cale: controlul. Acum beau doar în weekend, maxim 3-4 pahare pe zi, și la ocazii cu adevărat speciale. Nu la „ocazii" inventate. Dar să fiu sincer: e greu. Încă simt nevoia aia seara. Încă îmi vine să deschid o sticlă când gătesc. Diferența e că acum am strategii.

Îmi amintesc de ce fac asta. Când simt nevoia, îmi repet în minte: sunt un sportiv, vreau să arăt bine, vreau să trăiesc mult și sănătos, vreau să fiu acolo pentru fetița mea. Sună simplu, poate chiar banal, dar funcționează. Nevoia de alcool e imediată și puternică, dar scopurile mele sunt mai mari decât ea.

Înlocuiesc tot ritualul. Seara, în loc de vin, beau apă cu lămâie sau ceai. Nu e la fel, dar creierul meu are nevoie de un ritual, de ceva în mână, de o pauză. Îi dau ce vrea, doar că fără alcool.

Nu mă bat pe cap când greșesc. Am zile când cedez. Am seri când zic „doar unul" și devin trei. Și a doua zi nu mă autoflagellez. Constat, înțeleg ce a declanșat și merg mai departe. Partea cu înțelesul e esențială: de obicei îmi notez ce s-a întâmplat, ce am simțit, ce context a fost. Cu timpul, începi să vezi tipare și să le anticipezi. Progres, nu perfecțiune.

Ce am învățat

Nu trebuie să fii alcoolic ca să ai o problemă cu alcoolul. Există un spațiu mare între „beau social" și „sunt dependent". Și în spațiul ăla, mulți dintre noi ne petrecem anii fără să ne punem întrebări.

Scuzele sunt cele mai periculoase. Pentru că sună logic. Pentru că toată lumea le folosește. Pentru că ne permit să continuăm fără să schimbăm nimic.

Corpul îți dă semnale, dacă asculți. Oboseală, somn prost, recuperare lentă, ceață mentală. Toate astea pot fi legate de alcool, chiar și de consumul „moderat".

Controlul e posibil, dar e muncă. E o decizie pe care o iei în fiecare seară din nou. Și uneori o iei greșit. Și asta e ok.

Sfaturi practice dacă vrei să reduci

Stabilește reguli clare înainte să fii în situația de a alege. „Beau doar în weekend" e mai ușor de respectat decât „beau când simt că e ok". Creierul nostru e expert în a raționaliza, așa că ia-i această opțiune. Și un lucru important: weekendul are aceleași reguli ca restul săptămânii. Dacă te trezești sâmbătă cu mentalitatea „am fost cuminte 5 zile, acum merit", ai ratat ideea.

Găsește de ce-ul tău. Pentru mine e sportul, sănătatea pe termen lung, fetița mea. Pentru tine poate fi altceva. Dar trebuie să fie ceva mai mare decât plăcerea imediată a unui pahar.

Înlocuiește ce elimini. Dacă bei seara ca să te relaxezi, găsește altceva care te relaxează. Dacă bei când gătești ca ritual, găsește alt ritual. Creierul detestă golul.

Urmărește-ți consumul real. O săptămână, notează fiecare pahar. Fără judecată, doar date. S-ar putea să fii surprins.

Spune-le celor apropiați. Nu ca să te controleze, ci ca să nu te saboteze fără să vrea. „Hai că e doar un pahar" de la un prieten e mai greu de refuzat când nimeni nu știe că încerci să reduci.

Acceptă că o să greșești. Nu căuta perfecțiunea, caută progresul. O seară în care ai băut prea mult nu șterge o săptămână în care ai fost în control. A doua zi e o zi nouă.

Vorbește cu un specialist dacă simți că nu poți singur. E inteligență. Unii dintre noi avem nevoie de ajutor, și asta e perfect ok.

Pentru tine

Dacă te-ai regăsit în ceva din ce am scris, vreau să știi că nu ești singur. Mulți dintre noi ne luptăm cu asta în tăcere, pentru că nu e genul de problemă despre care bărbații vorbesc.

Nu îți spun să renunți la alcool complet. Îți spun doar să fii sincer cu tine. Să te întrebi dacă bei pentru că vrei sau pentru că ai nevoie. Să observi scuzele pe care ți le spui. Să vezi cum te simți dimineața și dacă alcoolul îți sabotează alte lucruri care contează pentru tine.

Și dacă decizi să schimbi ceva, să știi că e greu, că o să greșești, și că asta nu înseamnă că ai eșuat. Înseamnă că ești om.

Progres, nu perfecțiune. În fiecare zi, din nou.